Formarea în AT are la bază principiile fundamentale ale analizei tranzacționale: respectului reciproc, împuternicirea și angajamentul. Accentul este pus pe o abordare relațională și experiențială a învățării, care creează un mediu integrativ, unde teoria, conștientizarea de sine, etica și competența relațională sunt la fel de importante. Scopul este ca participanții să devină terapeuți competenți și etici, capabili să lucreze cu clienții într-un mod empatic, eficient, transformator.
Rolul formatorului este acela de a trăi ceea ce predă, întruchizând autenticitatea, deschiderea și facilitarea procesului, nu autoritatea și controlul nu transmite doar teorie, ci modelează prin interacțiunile sale principiile Analizei Tranzacționale, claritate, transparenți și contractualitate în legătură cu filosofia educațională și cu condițiile de formare, inclusiv criteriile de acces, structura, certificarea și costuri..
De asemenea, coerența dintre teorie, concepte, metode și practică este fundamentală. Aceasta este ceea ce numim „congruență filosofică”: teoria, filosofia și practica sunt aliniate și vizibile în modul de organizare și desfășurare a procesului de formare.
Cadrul de învățare se bazează pe valorizarea reciprocității și pe construirea unei relații clar definite, în care responsabilitatea pentru procesul de învățare este împărtășită de ambele părți. El presupune un angajament pentru o comunicare deschisă, fundamentată pe respect, responsabilitate și calitatea relației. În același timp, promovează o abordare centrată pe cursant, care susține dezvoltarea încrederii, participării active și cultivarea curiozității intelectuale și emoționale. Învățarea se desfășoară prin experiență: discuții de grup mari și mici, prezentări structurate, demonstrații, grupuri de dezvoltare personală. Această practică reflectă filosofia educației pentru adulți: cursanții sunt persoane cu experiență de viață, iar învățarea este un proces experiențial și reflexiv.
Învățarea este, prin natura ei, bazată pe curiozitate și formatorul prioritizează:
- să nu blocheze curiozitatea cursantului
- să o stimuleze prin creativitate și entuziasm
Rolul formatorului este să dezvolte reflexivitatea – acea capacitate esențială a profesioniștilor de a gândi critic despre propria practică.
Tot ceea ce face un formator transmite filozofia sa despre învățare: ce consideră important, ce valori susține și cum predă, supervizează și facilitează. Educația nu este neutră, ea face parte din „scenariul cultural” al fiecărei comunități. Poate întări sau provoca credințele noastre despre abilități, reușită și locul nostru în lume.
În acest sens, formatorul devine un „edutainer”: oferă resurse și informații, dar mai ales creează un proces de învățare mutuală, în care fiecare participant este autonom.
Formarea în analiza tranzacțională creeaza magia spațiului de învățare, acel loc unde, aproape ca prin vrajă, cineva trece de la a nu ști la a ști.
Învățarea cu adevărat semnificativă este întotdeauna relațională și co-creativă. Așa cum crisalida susține metamorfoza, cadrul de învățare ofer un spațiu conținător în care cursanții își pot lăsa în urmă vechile scenarii, pot provoca credințele limitative și pot înainta către autonomie autentică.
Oamenii învață cel mai bine când se simt în siguranță, văzuți și inspirați.
De aceea, cadrul de învățare îmbină povestirea, învățarea experiențială și reflecția structurată
Pentru a susține învățarea de-a lungul vieții – o învățare care transformă nu doar mintea, ci și omul, rolul formatorului nu este doar să transmită teorie, ci să modeleze prin prezență, să creeze un cadru sigur unde curiozitatea, greșelile și bucuria devin parte din proces. Educația autentică este, până la urmă, o artă a relației și o chemare de a aprinde focuri și de a întreține curiozitatea față de lucruri necunoscute.
